DoR sau Netflix?

Sunt unul dintre acei tineri care caută ceva diferit pe internet. De cele mai multe ori caut comunități de oameni care chiar au ceva de spus și dacă mai e și o inițiativă din România, COUNT ME IN!

Azi o să îți povestesc de ce aleg să renunț la Netflix și să mă abonez la DoR.

Recent, am văzut pe Facebook la o prietenă din listă o postare legată de DoR și despre cum și ce înseamnă de fapt această comunitate. Nu pot să zic că am citit în fiecare zi articolele lor, înșă știu de ei cam de pe vremea când lucram în Cărturești (adică acum 1 an și jumătate cred). Spuneam de faptul că apreciez enorm de mult inițiativele care pleacă din România și spun în continuare faptul că aici mai sunt și altfel de oameni. Nu doar hoți. Nu doar corupți, dar să nu discutăm acum.

Îți voi da câteva argumente pentru a încerca să te conving să faci și tu trecerea asta sau măcar să te gândești la ea.


1) Presa din Românica nu e atât de drăguță.

Știm deja incidentul de acum câteva zile sau săptămâni cu Selly în care demonstează cu 100$ cum efectiv toată presa din România e plină de bullshit și fake news. Poate trebuia să pună titlul mai simplu: ,,Cum să distrugi presa din România în 15 minute.” Căci atât a durat clipul său, o să las aici un link dacă nu ai apucat să vezi despre ce e vorba.

Eu unul îți jur că m-am săturat de fake news, de aceeași poveste spusă cu altă gură. Pe bune, caută orice știre pe internet și vei găsi exact un copy-paste pe toate site-urile de ,,știri”. Mai mult decât atât, sunt convins că majoritatea consumatorilor de content TV acum sunt +30, nu e spus de mine, e spus de niște domni mai deștepti decât mine că în medie un adult consumă content TV undeva pe la 170 minute zilnic, asta prin 2019, iar contentul de pe internet e undeva la 200 minute în medie pentru un adult. Gândește-te la faptul că e vorba despre adulți și nu tineri. Noi avem deja cătușa pusă de telefon și nu mai e o noutate.

Revenind la subiectul cu presa noastră dragă din online, chiar vrei să consumi același subiect la nesfârșit? O să ajungem ca ăia din filmul Idiocracy (trebuie văzut!).

Jurnalismul alternativ, cum îmi place mie să îi spun poate fi o soluție pentru tine dacă te-ai săturat să vezi aceeași știre peste tot. E mult spus știre, dar ai prins ideea… Eu ca tânăr chiar îmi doresc ca informația pe care o primesc să fie verificată și validată de surse reale. Nu vreau un ȘOC ȘOC BREAKING NEWS despre cum Vulpița a căzut pe scări sau mai știu eu ce. Vreau să aud povești reale. Vreau să aud și să citesc despre lucruri interesante. Despre altceva.

Ei bine, cam asta fac cei de la DoR ori de la Vice sau Recorder (dacă vrei niște reportaje altfel). So, vrei presă pe bune? Check them!


2) Comunitățile de tineri trebuie să audă despre presa alternativă.

Acum sincer să fiu, nu sunt sigur că presă alternativă se numește, însă așa cum vine ea, e o alternativă la opțiunile pe care le avem.

Îmi place să cred în ideea de comunități pe care tinerii le schimbă și chiar cred că noi ca generație de tineri prin implicarea activă în societate vom aduce schimbarea, însă nu desprea asta e acum vorba. E despre cum mai mulți tineri ar trebui să audă despre tipul ăsta de presă și să citească și altceva.

O să fac o listă cu câteva titluri interesante care mi-au plăcut de pe DoR:

Nu am nimic mai mult de adăugat. Citește și convinge-te singur/ă de ce aleg să fac parte din comunitatea DoR.


3) Mult pentru nimic.

Ideea mea nu e să renunți total la Netflix, dar eu ca student fără un venit acum stabil aleg să îmi atribui responsabil modul în care îmi aloc banii. Dacă tu îți permiți să plătești și un abonament la Netflix și la toate celelalte aplicații pe care le mai ai, go for it!

Hai să o luăm așa!

Ce înseamnă 15 lei/lună?

  • Abonament Netflix cu încă 3 prieteni;
  • Un pachet de țigări (și pentru heavy smokeri știm toți că minim 500 lei dați pe tigări lunar);
  • Un meniu de la un lanț cunoscut de Fast Food;
  • 3 beri;

Și lista poate continua… Pe bune, gândește-te așa: Ce e mai important pentru tine?

Un articol de 15 minute sau un episod de 45 minute din serialul tău nou început (desigur poți să-l vezi și pe site-uri alternative, dar nu asta contează). Suntem în epoca vitezei, e interesant cum cântărim timpul când e vorba de citit sau vizionatul contentului video. Ajungi să crezi că acel ,,încă un episod că nu e încă 3 dimineața și oricum nu fac nimic mâine” e mai scurt ca durată decât 30-40 minute de citit.

Revenind la priorități. Pentru mine avantajul comparativ îl are abonamentul DoR, dat fiind lista mare de opțiuni pe care le oferă odată cu abonamentul digital. O să las un printscreen mai jos să vezi exact ce zic.

15 lei/lună sau 110 lei/an

Astea sunt argumentele mele. Caută și implică-te activ în comunitățile din România care contează și care fac diferența. Ușor, ușor cred că ne îndreptăm spre calea cea bună. Sper. O să cred asta în continuare. Odată cu comunitățile de genul DoR, speranța mea în societatea românească crește pe zi ce trece. Și mi-ar plăcea ca și tu să te implici și să susții DoR.


3 de la suport și eu

După experiența de azi, oficial pot profesa ca administrator de rețea web (dacă așa se numește ăla care are grijă să-ți meargă netul).

Băi, să vezi fază de mă apucă iar capul, nu alta. Ajung acasă din vacanță și văd că rețeaua mea de net nu mai era disponibilă și am zis:

Am știut din prima că o să am o problemă și trebuie să vorbesc cu SUPORTUL TEHNIC, atenție! SUPORTUL TEHNIC. De prin martie, netul meu e la adolescență, cam face ce vrea el și când vrea… Acum o lună am stat 2 zile fără net până să sun în call center și să-mi spună tipul de acolo că e o problemă la rețea și că o să reseteze el remote toată treaba. Toate bune și frumoase.

Acum, dacă ai pomenit așa ceva… S-A RESETAT SINGUR ROUTER-UL! Am zis că mor… Să înceapă distracția acum…

Primul apel.

Tipa 1, să-i spunem Armina. Durată apel 13 minute și 15 secunde.

Clasicul, cine sunt, cine e deținătorul contractului și îi explic problema. M-am speriat puțin la început când am simțit-o nesigură de ce îi povesteam acolo.

BRO… MI-A ZIS PRIMA CHESTIE SĂ OPRESC NETUL ȘI SĂ-L REPORNESC… Nu știu dacă e procedura standard, daaaar… În adâncul meu cred că și-a bătut puțin joc de mine.


Cu o siguranță pe ea că o să rezolv ce-mi spunea ea acolo… Îmi trimite un mesaj cu datele de conectare la interfața router-ului și să modific de acolo de parcă eu mă pricepeam.

Închei conversația cu Armina spunându-mi că ea nu oferă suport tehnic și că ea nu e de la suportul tehnic… DEȘI UNDE CREZI CĂ AM SUNAT? Exact… Eram tare confuz și zic: ,,Ok, văd eu cum rezolv, mulțumesc frumos.”

Armina m-a lăsat cu o durere în suflet și cu un mare of. N-am rezolvat nimic singur.

Al doilea apel.

Tipa 2, să-i spunem Ancutsa. Durată apel 6 minute 43 secunde.

Ei bine, draga mea Ancutsa. Mi-a dat jet în maxim 3 minute. Același argument. Nu e de la suportul tehnic… BRO, AM CREZUT CĂ SUNT EU PROST!

….the end

Al treilea apel.

Tipa 3, să-i spunem Smaranda. Durată apel 9 minute 39 secunde.

Ah, Smaranda. Draga mea, Smaranda. Băi, când eram plin de draci că Ancutsa mă lăsase în aer și mi-a zis doar la sfarșit: ,,La revedere, domnul Pavel!” a apărut acestă făptură minunată… CARE ȘI EA A ZIS CĂ NU E DE LA SUPORT… daaaar că mă poate ajuta cu instrucțiuni să fac eu singur configurarea.

După aproape 30 de minute de chin, ardoare, nervi… Soluția a venit. A fost mai simplu decât părea. Sincer, nu mai știu exact ce-am făcut acolo, dar pot s-o fac singur data viitoare.

Concluzia de azi e că:

Indiferent de câți proști dai, nu te opri în a căuta acel singur om care te poate ajuta.

C.P.🧐

Dragostea și alte probleme

Au vorbit alții mai deștepti decât mine despre ce înseamnă iubirea și dragostea pentru o persoană sau un grup de persoane, dar am zis că trebuie să îmi spun și eu părerea aici. Despre ambele, pentru că așa cum le văd eu, sunt lucruri total diferite.

De data asta nu o voi da în filosofie, că până la urmă, ce mai știu ăia despre iubirea contemporană? În schimb o să povestesc care e treaba cu tipurile astea despre care spuneam mai devreme.

Și zic să începem cu iubirea.

Ei bine, iubirea asta e lucru taaare complicat. De ce? Nu o înțelege nimeni sau cel puțin nu cred că ar trebui să fie înțeleasă, ci să o simți. Dacă are sens ce zic… Ideea cu iubirea e ca niciodată nu sții cum s-o iei. E iubirea pentru parinți? Pentru aproape? Pentru persoana iubită? Pentru animalul de companie? Da, pot fi toate.

Există o definiție pentru iubire? Prin DEX cică există, dar nu sunt de acord cu faptul că e un sentiment puternic pentru cineva sau pentru ceva. Mi se pare destul de vag, ba chiar mai mult decât atât, mi se pare că e absurd. Am auzit odată într-o piesă de teatru la Cuibul Artiștilor (un loc unde ar trebui să te duci!) definiția iubirii care mi se pare minunat suprinsă și anume:

Iubirea e ce crezi tu că e.

După ce-am auzit definiția asta pentru iubire, am zis: ,,Da, asta e!”

Și nu poți să mă contrazici. Asta e. Iubirea chiar e ce crezi tu că e. Nu ce crede prietenul tău, nu ce crede vecinul tău și așa mai departe. Iubirea asta e adolescentină dacă vrei, lipsită de esență și poate e mai bine să fie așa. O altă chestie pe care o cred despre iubire e că, doar un prost poate să iubească cu adevărat. Bun, acum te întrebi de ce zic asta…

Spuneam mai devreme, nu cred că un intelectual sau nu neapărat un Einstein, însă un rațional, nu va putea înțelege esența iubirii niciodată. Pentru că, iubirea trebuie s-o simți, nu s-o înțelegi, iar un rațional prin definiție trebuie să înșeleagă ce înseamnă iubirea.

Ok, acum trecem la următorul nivel. Dragostea.

Aici pot să aduc o notă mult mai personală. Nu văd deloc dragostea ca fiind iubire. Și e foarte simplu, în definiția mea despre ce înseamnă cu adevărat dragostea pură e că acea persoană, indiferent de impedimentul prin care treceți va fi acolo. Chiar și peste 40 de ani, dacă vă reîntâlniți și tot sunt sentimentele alea acolo, abia aia e dragostea pură.

Poate suna a ficțiune, însă chiar cred că în viață avem o singură dragoste, iar ea va fi acolo, în inima ta mereu. Uite, ca să înțelegi exact despre ce spun atunci când mă refer la dragoste, citește ,,Dragostea în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez (probabil cea mai bună carte pe care am citit-o) și de ce mi se pare că abia acolo e chintesența dragostei? Păi Florentino (personajul principal) după 50 de ani, 9 luni și 4 zile în care nu a fost cu Fermina (personjul feminin principal) își declară din nou dragostea pentru ea. Băi, după atâta timp… Mi se pare fascinant și spun asta pentru că chiar cred că aș face ceva de genul ăsta.

Și crede-mă pe cuvânt când zic că o singură dată am fost atât de aproape de a simți dragostea pură. Am mai vorbit despre asta într-un articol, îți spuneam atunci că e pâinea lu’ Dumnezeu fata aia. Ei bine, chiar e. Și toate momentele pe care le-am trăit cu ea, au fost momente de fericire pură. Simple. Pline de esență.

O chestie foarte mișto legată de dragoste o poți vedea aici:

(ar trebui să te interesezi de Alan Watts, e minunat)

Mi-ar plăcea ca după videoclipul respectiv, să reușești să vezi lucrurile cum le văd eu. Ori doar să înțelegi mai profund ce zic.

Deci, iubirea și dragostea sunt 2 chestii, le-aș spune eu, total asemănătoare, dar diferite în același timp. Înțelegem prin iubire tot ce e în jurul nostru la nivel fizic, dar și la nivelul interacțiunilor cu ceilalți oameni. Pe când dragostea, ei bine, e un lucru mai complex. E un sentiment once in a lifetime.

Băi, mai e o chestie, poate prea tristă dacă o privim din punctul ăsta de vedere, însă mi se pare că noi, generația noastră, nu știe să iubească. Nu mai zic să fie vorba despre dragoste între 2 persoane. Suntem prea procupați de haosul din capul nostru și de a ne fi nouă bine, înainte de a-i fi persoanei de lângă noi. Nu cred că acum înțelegem ce înseamnă să iubești. Cred că e doar un sentiment de atașament care trece în momentul în care orgoliul predomină relațiile interpersonale.

Mai mult decât atât, mai e treaba aia că iubirea ține doar 3 ani. Ceva bullshit de genul ăsta, băi, dacă lucrurile chiar dacă nu sunt ca la început, nu cred că ar trebui să fie așa. Ți se pare că relația nu mai merge bine? Well, fă ceva în privința asta! Adică da, dragoste cu forța nu se poate, însă gândește-te la toate lucrurile pe care le-ai trăit cu persoana respectivă atunci și la toate momentele împreună, apoi dacă chiar nu se poate să vină treaba asta din ambele părți… nu a fost să fie și nu merită să încerci să fie. Pur și simplu acceptă cu maturitate lucrurile astea și mergi mai departe.

#consilierderelație #glumă

Ca să închei tot articolul ăsta într-o notă pozitivă. Dragostea există și e minunată, o să vină la un moment pentru fiecare. Sunt sigur că dragostea adevarată o să apară la un moment dat în viața ta fără să îți dai seama, doar nu o lăsa să treacă pe lângă tine.

C.P.🧐

Liniștea și simplitatea momentelor

Pe zi ce trece îmi dau seama tot mai mult care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață și cât de puține sunt momentele de care chiar ne bucurăm. Cred că, natura lor dată de simplitate e atuul perfect pe care îl au.

Acum câteva zile eram cu câțiva prieteni la munte, în Poiana Țapului la o cabană foarte mișto cu o priveliște care m-a făcut la 9 dimineața să mă gândesc la ce înseamnă să ai parte de momente de liniște în viața ta. Mă gândeam doar la faptul că în viață ca să fii fericit, chiar nu ai nevoie de multe și că, în general, lucrurile din viața noastră sunt simple, complexitatea lor e dată de deciziile pe care ni le asumăm. Mai mult sau mai puțin.

Mi se pare că, uităm adesea să ne bucurăm de simplitatea vieții. Trăim într-un moment în care lucrurile trec ca un glonț pe lângă noi. Acum, te întreb:

Când te-ai bucurat ultima dată de ceva minuscul?

O plimbare de exemplu. Un moment doar cu tine. O ieșire la teatru. O galerie nocturnă. Uite punctul meu de vedere aici, toate micile lucruri pe care le alegem să le facem sunt doar evenimente pasive ce nu ne impactează în vreun mod anume, dar de ce să nu le facem momente și experiențe?

Mă mai gândeam atunci dacă momentele de liniște sunt strâns legate de cele de pură fericire. Auzisem odată de la cineva mai deștept decât mine că fericirea pură ține 30 de secunde. Ei bine, nu știu dacă sunt total de acord cu asta, însă cred că, dacă dimineața îți iei câteva momente de liniște/fericire pură vei avea o zi complet schimbată.

Și uite, dacă liniștea ta și fericirea pură despre care spuneam mai devreme vin când te aștepți mai puțin, nu ezita să iei o pauză de la ce se întâmplă să te bucuri cu adevărat de acel moment. Și mai mult decât atât, liniștea ta poate însemna orice.

  • o plimbare în Herăstrău;
  • o melodie cântată la chitară alaturi de prieteni;
  • un concert la trupa pe care tu o iubești;
  • un dans cu persoana iubită noaptea pe stradă când sunteți doar voi;
  • o persoană.

Orice. Orice poate fi liniștea ta, doar să fii acolo când ea vine și să te bucuri de ea.

Mi-am adus aminte în timp ce scriam despre a te bucura de orice moment pe care îl trăiești indiferent de natura lui de o melodie, pe care mi-ar plăcea să o asculți, chiar dacă linia melodică nu o să-ți placă. Ascultă versurile!

Nu în ultimul rând, cred că ar trebui sa ne bucurăm mai mult de lucrurile pe care le avem. Acum. Aici.

C.P.🧐

Despre educația civică

Am ales un titlu simplu de data asta pentru că e un subiect poate prea puțin tratat în societate și dacă e abordat în școli e la un nivel mediocru. Vreau întâi să creez backstory-ul de la care a plecat treaba asta. Acum câțiva ani am cunoscut o tipă care era pâinea lu’ Dumnezeu. Totul era despre cum să facă bine în societate și cum să dea înapoi oamenilor, la un moment dat și-a donat o parte din păr pentru o cauză (nu mai știu exact cum se numește cauza respectivă, dar ceva legat de femeile cu cancer). Ok, bun. Lucrul ăsta m-a făcut să zic: ,,Wow. Chiar există astfel de persoane?” Până atunci nu am văzut pe nimeni să facă ceva în ideea asta ce ține, din punctul meu de vedere, de educația civică și responsabilitatea socială.

Recent, am mai văzut pe Instagram o tipă care a făcut același lucru cu donatul părului unei cauze. Am ținut să-i spun cât de mult mă bucur să văd că încă sunt persoane cu un suflet atât de bun. Acum, m-am gândit și eu cum să fac ceva în privința asta de responsabilitate socială și implicare civică.

Și am decis să scriu articolul ăsta.

Vreau în primul rând ca tu, cititorule, să înțelegi ce înseamnă de fapt educația civică și responsabilitatea socială. Să fim serioși, educația aia civică din generală era cea mai plictisitoare materie ever, nu e nici 10% din ce înseamnă de fapt noțiunea asta. Pentru mine, tot ce ține de informarea asupra unui subiect înseamnă ori să citesc până epuizez subiectul respectiv ori să îmi iau informația dintr-o sursă specializată.

Ok, ai văzut clipul și acum te întrebi: ,,De ce ar fi importantă educația civică și responsabilitatea socială?”

Educația civică înseamnă că tu ca individ înțelegi modul de funcționare al statului în care trăiești, al modului în care legile funcționează și sunt aplicate. Astfel că, atunci când tu ca individ îți cunoști drepturile și înțelegi modul de funcționare al democrației poți alege să faci lucrurile drept. Așa cum trebuiesc făcute. Eu unul m-am săturat doar să se dea cu părerea și să aud cuvinte în vânt, despre interpretări ale te miri cui asupra unor legi și mi se pare important să înțelegi un lucru: Tu și doar tu ești responsabil de mediul socio-economic în care trăiești. Clișeic poate, era și vorba aia:

Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!

Gandhi

Bun, acum poate te întrebi ce legătură are să îți cunoști drepturile cu donarea parului. Ei bine, aici intervine partea de responsabilitate socială. Adică ce ține de moralitate. Gândește-te doar la câte contexte ai avut în care ai fi putut face un bine fără a aștepta ceva la schimb, nu e atât de greu să fii moral, chiar și într-o societate cu poate încă o mentalitate a comunismului din secolul trecut.

Responsabil social poate însemna multe lucruri. Poate însemna că donezi sânge, donezi din părul tău unei cauze, te implici activ în activități de ecologizare (fac o mică paranteză să amintesc de YouTuber-ul Mr.Beast care a plantat 20.000.000 de copaci, păi n-ar fi păcat să audă si influenkerii noștri câte views a făcut?). Un exemplu mișto mi se pare ce fac multinaționalele cu campaniile de CSR (Corporate Social Responsability sau Responsabilitatea Socială a Corporațiilor) care da, majoritatea se axează strict pe contextul actual sau problemele cele mai mari. Îi poți învinovăți? Atât timp cât există o problemă mare și o companie cu fonduri de cheltuit, de ce să îi blamezi că fac ceva în privința asta?

La un scurt search pe Sfântu’ Google, am găsit un website: CSRmedia unde găsești toate activitățile și campaniile de CSR ale companiilor. Chiar cred că dacă cu pași mici începem să facem o mică schimbare în mediul în care trăim, lucrurile vor deveni mai bune. Nu acum, dar în 10-20 de ani, m-aș bucura să văd oameni educați care înțeleg un lucru înainte de a-l pune pe masă.

Acum, sincer… Nu te-ai săturat și tu de atâta mediocritate la nivelul societății? Îți spun lucrurile de care m-am săturat:

  • M-am săturat să văd indiferență în sistemul de învățământ din România.

  • M-am săturat să văd corupție și nepotism în toate instituțiile care ar trebui să ofere siguranță și încredere.

  • M-am săturat să văd promovarea unor valori amorale în mass-media și social media.

  • M-am săturat să văd lipsă de respect față de medici și cadrele medicale.

  • M-am săturat să văd puțini oameni cu bun-simț.

  • M-am săturat de analfabetismul care îmi decide viitorul.

Acum, fă o pauză și gândește-te: Tu de ce te-ai săturat? Și ce faci în privința asta?

Cred că, abia în momentul în care conștientizezi care sunt lucrurile care te frustrează vei putea face ceva în privința asta. Nu îți place ce vezi la TV? Ei bine, nu te mai uita, vinde televizorul și cumpăți un Kindle. Ideea principală e ca tu să îți găsești niște lucruri alternative pentru ce te frustrează și să faci ceva serios în privința asta. Nu rămâne la nivelul doar de a verbaliza problema ta, ci du-o până la capăt.

Uite o idee. Vine ziua ta. Da, să te îmbeți cu 15 prieteni e mișto, dar ai făcut vreodată un eveniment caritabil pentru a susține o cauza? Cum adică nu știi cum să faci asta? Uite, oamenii ăștia de la Galantom au o campanie ,,Dăruiește ziua ta” unde tu îți alegi o cauză pe care vrei să o susții, iar prietenii tăi pot alege să doneze o sumă de bani cauzei respective.

Ah, da. O altă sursă de unde poți lua informație gratuită despre ce înseamnă toate astea sunt cei de la Funky Citizens care fix cu asta se ocupă.

Așa că, vezi câte contexte ai de a fi și de a învăța ce înseamnă să fii responsabil social și de a da dovadă că ești educat civic?

Noi ca generație suntem schimbarea. Asta e clar. Ne vom crește copiii în societatea pe care o generăm acum și pe care o alegem, pentru că, eu cred că trebuie să te blamezi pe tine în primul rând dacă ceva nu merge bine în societate, înainte de a o blama pe tanti Gica din vale că a votat pentru o găleată. De ce nu faci tu ceva în privința asta? De ce nu ești tu motivul pentru care tanti Gica din vale nu mai votează pentru o găleată?

Despre chintesența societății poți afla din fel și fel de locuri, dar catalizatorul principal al societății este însuși educația civică. E o chestie pe care mi-o spun mereu: ,,România nu poate, tinerii capabili care încă n-au plecat pot!” Băi și chiar cred în treaba asta. Cred că, există grupuri de tineri care atunci când își propun să facă ceva pentru societate găsesc un mod prin care să o facă. Sper ca după articolul ăsta am dat un boost de implicare sau asumare în ce privește resposabilitatea socială.

În final, vreau să te las cu o melodie care mie îmi place mult. Enjoy it!

C.P.🧐

Starter pack pentru #influenkereală

Eram acum câteva zile în mașină și mă gândeam la toți influenkerii ăștia și cât de greu trebuie să le fie de pe o zi pe alta. Cum conduceam eu liniștit prin București mă gândesc: ,,Cine spune că a fi influenker nu e o meserie e doar gelos!” Pe bune… Gandește-te doar câte story-uri și poze trebuie să facă un influenker pentru a se menține relevant în Social Media.

După mă gândeam, câți așa-ziși influenkeri înțeleg într-adevăr cum funcționează Social Media. Băi, nu mi-a fost greu să îmi dau seama că toate sfaturile alea pe care le găsești la primul search sunt basically cam aceleași lucruri pe care le aplică și ei. Doar că, reach-ul lor nu este unul organic, ci doar un reach plătit.

Care e faza cu reach-ul organic? Well, gândește-te la Tik Tok, când apare un nou trend/dans/melodie virală este mult mai probabil să ajungi pe For You pentru că toți urmează tendința respectivă. Legat de reach-ul plătit, ei bine, tovarășii vietnamezi pentru 100$ îți fac un numar de câteva mii de followerși. Plus că, în momentul în care tu ai 850k followerși, iar la poze 30k like-uri… ceva nu prea merge, nu mai zic de cele 100 comentarii…

Ei ar spune că sunt hater. Băi, da. Chiar nu îmi plac oamenii care promovează ceva contrat valorilor morale, prin asta mă refer strict la modul că în momentul în care Gigica, 16 ani, influenkeră aspirantă cu simptome de vedetism vede la un influenker level 99 de exemplu o cremă pe care o recomandă din toată inima… că DOAR acea cremă te face să arăți așa… VAI, MOR ÎNCET! Sau sunt eu prost și nu doctorii ăia plasticieni te-au făcut să arați așa?

ACUM, STARTER PACK-UL DE INFLUENKER!

O dau din una în alta, însă pentru a devenit un influenker de succes mai ai nevoie și de tratamentul ăla pentru dinți Xenon, cum îmi place mie să le spun. Dacă dinții tăi nu se văd noaptea așa, mergi la următorul stomatolog arab pe care îl vezi pe la vedete. Acum, cu dinți Xenon nou-nouți mai ai nevoie și de kit-ul de haine de influenker. Cum care? Off-White și niște Versace Chain Reaction, însă pentru moment le cumperi așa de pe instagram, de unde apuci, că încă nu ai banii unui influenker level 99.

Bun, acum ai tot ce trebuie pentru a fi influenker. Ah, am uitat de nișa ta ca influenker. Dar nu ai nevoie oricum, ești cunoscut până la urmă. Ce contează ce promovezi atât timp cât intră banul. Toți te urmează. Toți aspiranții desigur, că și tu ai fost acolo cândva.

Legat de Social Media. Nici asta nu contează, acum că primești bani cu găleata de la multinaționale să le promovezi produsele, o să-ți găsești o persoană care are habar de algoritmii ce țin de Social Media. Nu are rost să te preocupi tu de acum de asta, nu vrem doar să pierdem o minte așa strălucită din cauza stresului că nu știe cum să combine culorile la un story.

Lăsând puțin gluma deoparte. Chiar îmi pare rău pentru Creatorii de Conținut sau Content Creatorii. De ce? Oamenii în general sunt atrași de scandaluri, cioce și alte banalități sociale, iar acești oameni chiar fac ceva mișto, diferit de ce fac restul, însă poate nu atât de cunoscuți.

Uite câteva exemple bune pe care să le urmărești pe Social Media: George Bonea și Cristian Șimonca (Otravă sau Blogu lu Otravă). Sunt mișto. Merită mai mult din punctul meu de vedere, caută și convinge-te singur.

Acestea fiind spuse, dragi influenkeri aspiranți, vă rog, nu mai fiți o copie lipsită de moralitate și ahtiați după bunuri materiale și faceți ceva bun. Arată în Social Media ceva diferit de ce am văzut până acum că nu vei fi niciodată mai popular decât Cheluțu dacă faci poze stâlpilor din parc!

C.P.🧐

Românu’ în timpul Kuweit-19

Ce faci, neatinsule de Kuweit-19? Ești bine? Mă bucur. Știm amândoi că e o abureală să ne țină Oculta Mondială departe de grătare și Nuba.

Eu mă simt în siguranță. La o adică, cum să nu mă simt când atâția #influenkeri care acționează mai rău decât noi tinerii? Ah, da… Mai sunt și părerile ,,avizate”, gen Mugur Mihailescu (aka Garcea). Băi, nu zic că e un lucru rău să ai un punct de vedere diferit, înțeleg că ți-ai câștigat dreptul ăsta, dar ignoranța în fața unui virus care se răspândește atât de repede… Să nu uităm mai ales de ce spune domnul doctor Daniel Ceafă-Lată, expert în virusologie:

Băi, mă așteptam ca după relaxarea de la 15 iunie lucruri să mai ,,revină” la normal, dar nu să văd din nou mese full prin cluburi și vedete locale atacate pentru mesele din club. Nu blamez pe nimeni că se distrează, fiecare crede ce vrea, că există, că nu există Kuweit-19, însă arătați niște respect pentru doctori.

Probabil un alt motiv pentru care ei pleacă din țară… Ignoranța și indiferența cu care se tratează lucrurile mă îngrijorează puțin. De ce? Simplu. Nu vreau încă 3 luni de carantină, doar pentru că Daniel Ceafă-Lată nu a vrut să se protejeze și a pus Casa Manelelor pe primul loc.

Mi se pare important să înțelegem câteva lucruri în punctul în care sunt:

  1. Chiar dacă numarul de cazuri în raport cu testele făcute sunt mici, asta nu înseamnă că trebuie să ne-o luăm în cap. Așa că, mai stați în casă puțin și după bem la Casa Manelelor toți. Ce ziceți de asta?
  2. Nu ne FUCKING comparăm cu SUA. Mediul socio-economic poate în 2120 va fi aproape de cel de acolo acum și sistemul medical din România nu va atinge prea repede potențialul pe care îl are SUA. Ăia se îmbolnăvesc, ăia găsesc remediul. Am auzit în ultima vreme foarte multe discuții pe tema: ,,Ăăă, dacă exista Kuweit-19 ce era în SUA acum?🤓”… Ăăă, domnule expert în Kuweit-19, vă invit la A.T.I. la Matei Balș.
  3. Nimeni nu vorbește de vindecați. De ce? Păi nu prea vrei ca oamenii să se potolească mai mult decât e cazul. Din câte am văzut, în medie sunt atâția vindecați câți sunt noi infectați. Nu știu dacă e un lucru bun sau rău. Rămâne la latitudinea ta.
  4. Dacă ești tânăr și pentru tine Kuweit-ul nu reprezintă o problemă pentru că ești sănătos, gândește-te la cei de acasă. Ești responsabil moral pentru sănătatea celor din jurul tău și orice decizie ai lua tu, ia-o gândindu-te la cei mai vulnerabili dintre noi.

Așa că, domnule expert în Kuweit-19, amână puțin masa din Nuba. Nu pentru mine, pentru doctori. Ți-aș pune eu un tub de ventilație, doar că n-am trecut prin 8 ani (sau câți mai sunt acum) de medicină.

C.P.🧐

Nu vă mai plângeți!

Ei bine, am văzut recent un videoclip postat de Selly, puștiul de altfel foarte smart din punctul meu de vedere. A făcut și face la vârsta lui mai multe decât fac mulți ,,băiețași” care doar își pierd vremea pe social media cu dorința de a deveni cândva #influenkeri. Dar nu despre asta e articolul ăsta.

M-a pus pe gânduri faptul că așa cum e acum sistemul educațional din România dezamăgește pe toată lumea. De la tineri pe care îi pierdem că sunt luați în bătaie de joc până la acei profesori care încă își fac treaba în pofida salariilor din învățământ. Sistemul în forma lui actuală, eșuează să creeze viitori profesioniști într-un domeniu și nu te pregătește pentru viață deloc. Nu te învață în liceu cum să plătești o factură sau în facultate cum să iei un credit potrivit.

Apoi, mi-am pus întrebarea: Oare chiar știm doar să ne plângem de tot ce se întâmplă în societatea românească?🤔

Păi da. Știm să ne plângem de milă și să nu acționăm în niciun fel. Lăsăm lucrurile așa că ,,las’ că merge” sau ,,eh, oricum nu se schimbă nimic”. Sunt două dintre chestiile care mă zgârie pe creier efectiv… Toată indiferența tinerilor care pot schimba ceva, însă aleg să nu o facă și doar să meargă cu turma pentru a se conforma să nu supere bo$$u. Toți se plâng că sunt atâtea neajunsuri în societate, spre exemplu: nu sunt salarii. Da, bo$$, ai încercat să faci ceva ce alții nu fac și nu reușești să câștigi bine din asta?😡

Un alt exemplu bun pentru indiferența tinerilor de acum e modul și procesul lor educațional. Băi, vezi că în liceu nu înveți nimic care să te ajute în viață, că să fim serioși, nu o să mă duc în piață să mă întrebe Baba Leana vreo derivată ca să-mi dea 2 kg de roșii. În facultate, din păcate, tot de pe un manual din anii ’70 ți se va preda și ce crezi? De cele mai multe ori nu vei avea nevoie în viață nici de informația respectivă. Acum… întrebarea mea e următoarea: De ce nu faci ceva să te diferențiezi de ceilalți? 🤔

Tu, tânărule absolvent de liceu, de facultate ești viitorul. Fă și tu ceva care să conteze, nu aștepta 7 7 7 7 7 la păcănele și bagă nasul în niște Leadership din cărțile lui Simon Sinek că tot avem nevoie de niște lideri capabili, niște marketing de la Seth Godin că ne-am plictisit toți să vedem aceleași campanii de promovare, bagă niște lucruri de Start-Up de la Eric Ries dacă tot îți dorești independența aia financiară.

Ah da, când a devenit o rușine să fii croitor? Nu ai nevoie să termini Stanford să înveți croitorie… Cu pasiune pentru croitorie îți deschizi un atelier și poate nu acum, dar te asigur că în 10 ani nu vei mai găsi niciun croitor bun și atunci de ce să nu fi tu ăla? Am ajuns într-o societate în care toți își doresc să facă Facultatea de Drept, Facultatea de Medicina, dar nu mai vrea nimeni să facă ceva diferit. O să ajungem o țară de avocați și medici plecați pe cine știe unde că sunt mai apreciați acolo.

Și de ce să pleci din țară atât timp cât încă sunt atâtea oportunități de creștere și învățare? Normal că dacă tu, pesimistule, vezi pereți gri și corupție până și pe scara blocului nu te vei bucura de nimic din tot ce îți poate oferi România. Un mic sfat, data viitoare când te gândești la motivele pentru care să pleci din țară că nu îți merge bine, intra pe Facebook și vezi doar câte evenimente găsești gratuit în București de la artă până la evenimente de tehnologie, gândește-te la tot ce ai aici.

În concluzie, renunță la smiorcăieli, nu te mai plânge atât de tot ce ți se întâmplă și găsește lucrul de care ești pasionat. Încearcă tot ce ți se poate părea nou și nu pleca la drum cu prejudecăți. Dacă vrei să înveți ceva, caută acel lucru și epuizează toate sursele pe care le găsești, nu aștepta să-ți dea cineva mură în gură.

C.P.🧐